CUPROTERAPÍE s.f. (Med.) Folosirea cuprului sau a sărurilor de cupru în scop terapeutic. [< fr. cuprothérapie]. Vezi definitia »

AUTOCLAZÍE s. f. topire a unui țesut organic prin fermenți proprii. (< engl. autoclasis) Vezi definitia »

a sta fartiție expr. (intl.) a sta de paravan, a sta astfel ca păgubașul să nu observe că hoțul complice îi bagă mâna în buzunar. Vezi definitia »

REOLOGÍE s. f. Ramură a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie curgerea lentă și deformarea în timp a corpurilor solide sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéologie. Vezi definitia »

INERVÁȚIE s.f. 1. Distribuție a nervilor într-un organ sau țesut; inervare. ♦ Rețeaua de nervi dintr-un țesut sau organ. 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. [Gen. -iei, var. inervațiune s.f. / cf. fr. innervation]. Vezi definitia »