TRANZITÁ vb. I. tr. a transporta în tranzit. II. intr. (despre trenuri, vagoane) a trece printr-o stație fără oprire. (< fr. transiter) Vezi definitia »

FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter. Vezi definitia »

alivanta! interj. pleacă! Vezi definitia »

GRAVITÁ vb. I. intr. A tinde către un punct în virtutea legii gravitației. ♦ (Despre aștri) A se mișca în jurul astrului din care s-a desprins, fiind atras de acesta. ♦ (Fig.) A tinde (spre). [< fr. graviter, cf. it., lat.t. gravitare]. Vezi definitia »

probitá s.f. (înv.) cinste, onestitate, integritate. Vezi definitia »