Definita cuvantului titulatură
TITULATÚRĂ, titulaturi, s. f. 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. – Din fr. titulature.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu titulatură
a lăsa baltă (pe cineva) expr. a retrage (cuiva) sprijinul, a refuza (cuiva) un ajutor. Vezi definitia »
chihoáră s.f. (reg.) varietate de strugure cu boabe mari, rare și gălbui. Vezi definitia »
cárceră (cárcere), s. f. – Temniță. It. carcera. – Der. încarcera, vb. (a întemnița). Vezi definitia »
SORBEÁLĂ, sorbeli, s. f. (Reg.) Sorbitură (2). – Din sorbi + suf. -eală. Vezi definitia »
PROPEDÉUTICĂ s. f. (Rar) Învățământ pregătitor care cuprinde elemente de bază ale unei științe. [Acc. și: propedeútică] – Din fr. propedéutique. Vezi definitia »