Definita cuvantului toartă
TOÁRTĂ, toarte, s. f. 1. Parte ieșită în afară la unele obiecte, încovoiată în formă de arc, care servește pentru apucat cu mâna. ◊ (În basme și în credințele populare) Toarta (sau torțile) cerului (sau pământului) = toartă sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pământul). ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La toartă = zdravăn, strașnic; extrem de strâns. 2. Verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect. ♦ Urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel. [Pl. și: torți] – Lat. torta (<torquere).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu toartă
BÚCLĂ s.f. I. 1. Șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf. 2. Parte a ochiului unui fir format în timpul tricotării. II. 1. Curbă pronunțată folosită la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♦ Porțiune a unui curs de apă cu o puternică cotitură. 2. Piesă de metal pe care se fixează, îndoindu-se, capătul unui cablu. [< fr. boucle]. Vezi definitia »
MOZOLEÁLĂ, mozoleli, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) mozoli. – Mozoli + suf. -eală. Vezi definitia »
tișturícă s.f. (reg.) portaltoi. Vezi definitia »
CLOÁNCĂ, cloance, s. f. Cloanță. – Din clonc1. Vezi definitia »
DACTILIOTÉCĂ s. f. Colecție de inele sau de pietre prețioase. ♦ Casetă, sipet pentru păstrarea inelelor sau a pietrelor prețioase. [Pr.: -li-o-] – Din germ. Daktyliothek. Vezi definitia »