TEZÁUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societăți, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus. Vezi definitia »

huzúr (-ruri), s. n. – Bunăstare, trai comod, lipsă de griji. – Mr. huzure. Tc. huzur (Șeineanu, II, 217; Roesler 606; Lokotsch 877; Ronzevalle 81), cg. ngr. χουζούρι. – Der. huzuri, vb. (a trăi comod, în belșug și trîndăvie). Vezi definitia »

FEMÚR s. n. 1. osul coapsei, de la genunchi în sus. 2. al treilea segment al piciorului la insecte, arahnide și miriapode. (< fr. fémur, lat. femur) Vezi definitia »

GAFEUR [-FÖR] s. m. cel care face gafe². (< fr. gaffeur) Vezi definitia »

GOUR s.n. (Geol.) Depresiune adâncă de mici dimensiuni care se formează pe planșeul peșterilor prin apariția unor creste concreționare din calcar. [< fr. gour]. Vezi definitia »