nobilát, -ă, adj. (înv.) căruia i s-a acordat un titlu nobiliar; înnobilat. Vezi definitia »

ARÁT², -Ă, arați, -te, adj. (Despre pământ) Care a fost pregătit cu plugul pentru cultivare. – V. ara. Vezi definitia »

STIGMÁT s.n. 1. Urmă lăsată de o rană, de o plagă; cicatrice. ♦ (Fig.) Urmă, semn dezonorant, rușinos, care nu se șterge. ♦ Urmă lăsată de fierul roșu cu care se înfierau sclavii etc. 2. (Bot.) Partea superioară a stilului, pe care se depune polenul; stigmă. 3. Fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., situate pe părțile laterale ale corpului; stigmă. [Pl. -te, -turi. / < fr. stigmate, cf. lat., gr. stigma]. Vezi definitia »

VICARIÁT s. n. funcția, demnitatea de vicar și duritatea ei; regiunea asupra căreia se exercită această autoritate. ◊ reședința vicarului. (< fr. vicariat) Vezi definitia »

STRIGÁT s. n. 1. Faptul de a striga. ◊ Strigatul catalogului = apelul nominal al elevilor, studenților etc. 2. Rostire de strigături la jocurile țărănești. – V. striga. Vezi definitia »