COMUNICÁȚIE s. f. 1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.) ◊ (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături. 2. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. (<fr. communication, lat. communicatio) Vezi definitia »

melcíe adj. f. (reg.) (oaie) cu coarne mici și răsucite în spirală. Vezi definitia »

SPLENOMEGALÍE s.f. Megalosplenie. [Gen. -iei. / < fr. splénomégalie]. Vezi definitia »

STRETÉNIE s. f. (Pop.) Sărbătoare religioasă ortodoxă celebrată la 2 februarie. – Din sl. sŭrĕtenije, strĕtenije. Vezi definitia »

HEMIPLEGÍE, hemiplegii, s. f. Paralizie a unei jumătăți a corpului, datorită lezării unei părți a căii nervoase motorii. – Din fr. hémiplégie. Vezi definitia »