TEREBÍNT s. m. arbore rășinos din regiunea mediteraneană, din care se extrage terebentina și unele substanțe tanante. (< fr. térébinthe, it. terebinto, lat. terebinthus) Vezi definitia »

FALIMÉNT s.n. Situație de insolvabilitate a unui comerciant, a unui bancher (sau a unei întreprinderi comerciale, industriale etc.), recunoscută și declarată de o instanță judecătorească; bancrută; (fig.) ruină, eșec total. ◊ A da faliment = a ajunge în stare de faliment; (fig.) a nu izbuti într-o acțiune. [Pl. -te, -turi. / cf. germ. Falliment, it. fallimento]. Vezi definitia »

AMBIÁNT, -Ă adj. Înconjurător, din apropiere, vecin, din jur. [Pron. -bi-ant. / < fr. ambiant, cf. lat. ambire – a înconjura]. Vezi definitia »

FRECVÉNT, -Ă adj. care se întâmplă des, la intervale scurte; obișnuit, curent. (< lat. frequens, fr. fréquent) Vezi definitia »

obliteránt (o-bli-) adj. m., pl. obliteránți; f. obliterántă, pl. obliteránte Vezi definitia »