ANGLO-SAXÓN, -Ă I. s. m. f. pl. populații germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-VI. II. adj. care aparține anglo-saxonilor. ♦ limbă ~ă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche. (< fr. anglo-saxon) Vezi definitia »

PLENISÓN, -Ă adj. (Despre vocale) Care are caracter silabic. [După fr. plein son]. Vezi definitia »

galón (-oáne), s. n. – Panglică, firet, șnur. Fr. galon. – Der. galonat, adj.; galonat, s. m. Vezi definitia »

ESPADÓN, espadoane, s. n. Sabie mare cu două tăișuri, care se mânuia cu ambele mâini, folosită mai ales în sec. XV-XVI. – Din fr. espadon. Vezi definitia »

sovón (-oáne), s. n. – 1. Văl. – 2. (Trans., Bucov.) Giulgiu. – Var. săvon, zovon, zăvon. Origine îndoielnică. Din ngr. σάβανον „giulgiu” (Cihac, II, 713), cf. alb., bg., rus. sávan pare dificilă fonetic. Ar putea fi contaminat cu zăbun, mai ales că Scriban dă diferite sensuri cu înțelesul de „îmbrăcăminte”. – Der. (în)sovoni, vb. (a se voala, a se acoperi cu un văl). Vezi definitia »