Definita cuvantului buimăcire
BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu buimăcire
STRÂNÁRE, strânări, s. f. (Reg.) Pată albă pe botul calului sau al altor animale. Vezi definitia »
zonáre s. f., g.-d. art. zonắrii; pl. zonắri Vezi definitia »
CONFIGURÁRE, configurări, s.f. Acțiunea de a se configura și rezultatul ei. – V. configura.
Sursa: DEX '98 Vezi definitia »
ARILÁRE s.f. Introducere pe cale chimică a unui radical aril, în molecula unui compus organic. [După fr. arylation]. Vezi definitia »
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. Vezi definitia »