Definita cuvantului buimăcire
BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu buimăcire
RIGOÁRE s. f. 1. asprime, severitate, strictețe. ◊ de ~ = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării. ◊ (pl.) principii severe, rigurozitate. 2. exactitate, precizie. (< fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor) Vezi definitia »
nevoie mare expr. strașnic, grozav. Vezi definitia »
NITRÁRE s. f. introducere a grupării nitro în molecula unui compus organic; nitrație. (< nitra) Vezi definitia »
CERUÍRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. – V. cerui. Vezi definitia »
REVOLTÁRE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. – V. revolta. Vezi definitia »