Definita cuvantului traistă
TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Obiect în formă de sac, confecționat din pânză groasă sau din lână și prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiță. ◊ Expr. Cu traista în băț, se spune despre cineva care nu are locuință stabilă sau care este foarte sărac. A-i bate (cuiva) vântul în traistă= a fi extrem de sărac. Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie. A-i mânca (cuiva) câinii din traistă = a fi prostănac. A prinde (pe cineva) cu rața în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor. 2. Conținutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. trastë, trajstë.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu traistă
prăpúșcă s.f. (reg.) un fel de jucărie făcută dintr-un bulgăre de pământ scobit la mijloc. Vezi definitia »
CRINOLÍNĂ, crinoline, s. f. Fustă lungă și foarte largă, în formă de clopot, susținută în interior de arcuri subțiri de oțel, la modă pe la mijlocul sec. XIX; malacof. – Din fr. crinoline. Vezi definitia »
MOCNEÁLĂ, mocneli, s. f. Faptul de a mocni; stare a ceea ce mocnește; p. ext. indispoziție, tristețe, posomoreală. – Mocni + suf. -eală. Vezi definitia »
HUIDUIÁLĂ, huiduieli, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei; huiduitură. [Pr.: -du-ia-] – Huidui + suf. -eală. Vezi definitia »
LEVIZÍTĂ s.f. Substanță toxică cu miros specific de mușcată, folosită ca gaz de luptă cu acțiune vezicantă și strănutătoare. [< fr. lewisite]. Vezi definitia »