TORTONIÁN, -Ă adj., s. n. (din) subetajul celui de-al doilea etaj mediteranean al miocenului. (< fr. tortonien) Vezi definitia »

SUBVULCÁN s.m. (Geol.) Corp de roci intruzive, întărite la suprafața scoarței terestre. [< germ. Subvulkan]. Vezi definitia »

ACHEULEÁN s.n. Ultimul subetaj al paleoliticului inferior. [Pron. -șö-le-an. / < fr. acheuléen, cf. Saint-Acheul – localitate în Franța]. Vezi definitia »

arcán (arcáne), s. n. – Laț pentru prinderea vitelor. Tc., tăt. arkan (Miklosich, Fremdw., 175; Berneker 30; Lokotsch 102); cf. pol., rut., rus. arkan. Der. arcan(ea), s. f. (dans tipic); arcăni, vb. (a prinde cu arcanul). Miklosich, Wander., 12, consideră că pol. arkan provine din rom. mai curînd decît din tăt., ceea ce pare îndoielnic. Vezi definitia »

CICLOHEXÁN s.n. (Chim.) Hidrocarbură ciclică saturată, cu șase atomi în moleculă, întrebuințată ca solvent și ca materie primă în industria chimică. [< fr. cyclohexane]. Vezi definitia »