AFLORIMÉNT s.f. (Geol.) Parte a unui zăcământ care apare la suprafața solului. ♦ Loc unde rocile din subsol apar la suprafața scoarței pământești datorită eroziunii. [Pl. -te. / după fr. affleurement]. Vezi definitia »

REGÉNT, -Ă I. s. m. f. (cel) care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic, ținând locul regelui în timpul unei regențe (1). II. adj. (despre propoziții; și s.f.) căreia i se subordonează una sau mai multe propoziții; supraordonată. ◊ (despre părți ale propoziției supraordonate) de care depinde o subordonată. (< fr. régent, lat. regens, germ. Regent) Vezi definitia »

ECHICURÉNT s. n. curent de apă, de aer etc. care curge în același sens cu altul. (după fr. équicourant) Vezi definitia »

AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu cineva, fără a fi căsătorit cu acela; ibovnic. – Fr. amant (lat. lit. amans, -ntis). Vezi definitia »

ESCITÁNT, -Ă adj. v. excitant. Vezi definitia »