DIAMÁNT s. n. 1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor și transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră prețioasă, ca abraziv etc. 2. unealtă formată dintr-o bucățică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se folosește la tăiatul sticlei. ◊ linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu țăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică. 3. cel mai mic corp de literă de tipar. 4. extremitatea inferioară a fusului unei ancore. (< fr. diamant, /3/ germ. Diamant) Vezi definitia »

VOTÁNT, -Ă, votanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care votează. – Din fr. votant. Vezi definitia »

DECONECTÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament) care are acțiune calmantă asupra sistemului nervos central; calmant, liniștitor; distractiv. [< fr. déconnectant]. Vezi definitia »

IMPEDIMÉNT s.n. (Liv.) Piedică, obstacol. [< lat. impedimentum, cf. it. impedimento]. Vezi definitia »

IZODÓNT, -Ă adj. care prezintă izodonție. (< germ. isodont) Vezi definitia »