Definita cuvantului tranziență
TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. [Pr.: -zi-en- – Scris și: transiență] – După engl. transience.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tranziență
CORIGÉNȚĂ s. f. situație în care se găsește un elev corigent. ◊ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent) Vezi definitia »
gáică (gắici), s. f. – Cheotoare; atîrnătoare. Rus. gajka (Tiktin; DAR); însă cuvîntul rus este de origine necunoscută (Vasmer, I, 252). Cf. sb. gajka „piuliță”. Vezi definitia »
schiteáncă, schiténce, s.f. (reg.) călugăriță care trăiește într-un schit. Vezi definitia »
GÉSTĂ s.f. (Liv.) Faptă memorabilă; act vitejesc. ♦ Poem epic sau eroic din evul mediu. [< it. gesta, fr. geste, cf. lat. gesta – fapte vitejești]. Vezi definitia »
curvă, curvă s. f. 1. prostituată. 2. soție adulteră. 3. nimfomană. 4. om ipocrit. 5. măsea cariată. Vezi definitia »