GRADÁȚIE s. f. 1. creștere sau descreștere graduală, pe grade. 2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni. 3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 4. (pict.) trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc. 5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea retribuției. ◊ sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește retribuția. (< fr. gradation, lat. gradatio) Vezi definitia »

GASTROTOMÍE s.f. Operație chirurgicală constând în deschiderea stomacului (pentru a extrage un corp străin din el). [Gen. -iei. / < fr. gastrotomie, cf. gr. gaster – stomac, tome – tăiere]. Vezi definitia »

SALIVÁȚIE s.f. Funcția glandelor salivare; secreție salivară abundentă. [Gen. -iei, var. salivațiune s.f. / < fr. salivation]. Vezi definitia »

RADIOASTRONOMÍE s. f. ramură a astronomiei care studiază obiectele cerești ce emit sau reflectă radiounde. (< fr. radioastronomie) Vezi definitia »

MAGNÉZIE s.f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, întrebuințat în medicină ca purgativ. [Gen. -iei. / < fr. magnésie]. Vezi definitia »