PITÁC², pitaci, s. m. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat în sec. XVIII și în țările românești; monedă rusească de argint sau de aramă; (sens curent) ban de valoare mică; patașcă. 2. P. gener. Ban, monedă. [Var.: patácă s. f.] – Din rus. piatak, scr. petak. Vezi definitia »

BUFTÁC s. m. (Reg.) Buftea. – Din buft + suf. -ac. Vezi definitia »

orta-cușác, orta-cușáci, s.n. și m. (înv.) 1. brâu de păr putat de baltagii. 2. slujitor la curtea domnească; edecliu. Vezi definitia »

zgaibarac, zgaibarace s. n. picior. Vezi definitia »

BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Bosniei sau populației ei, privitor la Bosnia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bosniei (provincie în Iugoslavia). – Fr. bosniaque. Vezi definitia »