DOMINÁNȚĂ s. f. 1. caracter, element dominant într-un ansamblu; preponderență. 2. (biol.) capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic. (< fr. dominance) Vezi definitia »

OBICINUÍNȚĂ s. f. v. obișnuință. Vezi definitia »

cóndică (cóndici), s. f. – 1. Caiet. – 2. Registru. – 3. (Înv.) Cod, colecție de legi. – Mr. condică. Ngr. ϰώντιϰας, var. de la ϰῶδιξ (Cihac, II, 651). – Der. condicar, s. m. (conțopist; arhivar); condicuță, s. f. (carnet). Vezi definitia »

tuflă, tufle s. f. (intl.) 1. buzunar. 2. portofel. Vezi definitia »

ARHEOCULTÚRĂ s. f. cultură a unei societăți arhaice. ◊ sinteză a arheotipurilor sau modelelor primare ale culturii din perioada antropogenezei până în perioada diferitelor etnogeneze. (< arheo- + -cultură²) Vezi definitia »