HIPOCLORÍT, hipocloriți, s. m. Sare a acidului hipocloros, care se obține prin acțiunea clorului asupra hidroxizilor puternic bazici sau pe cale electrolitică. ◊ Hipoclorit de sodiu = sare de sodiu a acidului hipocloros, întrebuințată ca dezinfectant și ca decolorant; apă de javel. Hipoclorit de potasiu = sare de potasiu hipocloros. – Din fr. hypochlorite. Vezi definitia »

HISTIOCÍT s.n. (Biol.) Celulă macrofagă a țesutului conjunctiv. [Pron. -ti-o-. / < fr. histiocyte, cf. gr. histos – țesut, kytos – celulă]. Vezi definitia »

ECTOPARAZÍT, -Ă adj., s. m. (parazit) pe suprafața unui organism viu. (< fr. ectoparasite) Vezi definitia »

BLASTOCÍT s. n. celulă în structura blastulei. (< fr. blastocyte) Vezi definitia »

DESZĂPEZÍT, -Ă, deszăpeziți, -te, adj. Care a fost curățat de zăpadă (și redat circulației); destroienit. – V. deszăpezi. Vezi definitia »