APOTÉCIU s.n. v. apotecie. Vezi definitia »

secfíu¹, secfíi, s.m. (reg.) 1. numele mai multor plante erbacee cu flori variat colorate și cu miros plăcut: a) garoafă. b) (la pl.) cuișoare. c) garofiță. 2. (în forma: sacfiu) plantă erbacee, cu tulpină târâtoare, cu frunze opuse, cu flori albastre-violete, roz sau albe, așezate la subsuoara frunzelor; brebenoc, cununiță, merișor, saschiu. 3. (la pl.; în forma: sanfii) stânjenei. 4. (în forma: săcfiu) cuișoare (condiment). Vezi definitia »

RELICVÁRIU s.n. Casetă din materiale prețioase în care se păstrează relicve (1) [în DN]. [Pron. -riu. / < fr. reliquaire, it. reliquario]. Vezi definitia »

MIERÍU², -ÍE, mierii, adj. De culoarea mierii. – Miere + suf. -iu. Vezi definitia »

FRONTISPÍCIU s.f. 1. Fațada, fața principală a unui edificiu, a unui monument etc. 2. Prima pagină (ilustrată uneori cu viniete) a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc. ♦ Partea de sus de pe pagina întâi a unui ziar, unde sunt scrise titlul și alte indicații. [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. fr. frontispice, lat. frontispicium < frons – frunte, inspicio – a privi]. Vezi definitia »