PARTÉR s. n. 1. parte a unei clădiri, la nivelul solului; ansamblul încăperilor din această parte a clădirii. ◊ primul etaj (de la intrare) al unei mine. 2. parte a unei săli de spectacol între scenă și fundul sălii. ◊ totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. parte a unei grădini sau a unui parc în care se cultivă flori. (< fr. parterre, (1) germ. Parterre) Vezi definitia »

mesér, meásără, meséri, -e, (adj.) sărman, sărac, nenorocit. Vezi definitia »

trade-center (angl.) [pron. tréĭdsentăr] s. n., art. trade-centerul Vezi definitia »

CARAVANIÉR s.m. Conducătorul animalelor de povară ale unei caravane. [Pron. -ni-er. / cf. fr. caravanier]. Vezi definitia »

puhoiér, puhoiéri, s.m. (reg.) 1. pasăre de pradă din neamul șoimilor; gaie prevestitoare de ploi cu puhoaie. 2. hăitaș la o vânătoare. Vezi definitia »