MANÍTĂ s. f. Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci. – Din fr. mannite. Vezi definitia »

METONOMÁZĂ s. f. metonomasie. (< fr. métonomase) Vezi definitia »

CLAVÍCULĂ, clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul si cu omoplatul. – Din lat. clavicula, fr. clavicule. Vezi definitia »

ESPLANÁDĂ, esplanade, s. f. 1. Suprafață (plantată cu arbori, iarbă și flori) aflată, de obicei, în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural. 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarbă și flori. – Din fr. esplanade. Vezi definitia »

SCVÁMĂ, scvame, s. f. (Bot.) Frunzișoară modificată, tare, care protejează mugurii, receptaculul. – Din lat. squama. Vezi definitia »