FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi de exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș. Vezi definitia »

fáeș (-șe), adj. – (Înv.) Nobil, generos, strălucit, ilustru. Mag. faj, poate prin intermediul unui der. neatestat *fajos (Pușcariu, Dacor., VI, 117; Scriban). Din mag. fajt(a) provine faitoș (var. haitoș, haidoș, faidoș, haiteș), adj. (de neam, de vază). Fagliș, adj. (Mold., robust, frumos), pe care DAR îl consideră necunoscut, pare a fi același cuvînt; ca și faidă, s. f. (Mold., gen, clasă), cf. mag. fajta „gen”. De la faidă provine faidoș, adj. (de neam; voinic, puternic), provine din mag. hajtos „leneș”. Vezi definitia »

ilíș (ilíșuri), s. n. – Impozit pe pescuitul în apele statale, și după cît se pare, pe diferite tranzacții comerciale. Tăt. ülüs „parte” (Bogdan, Documentele lui Ștefan cel Mare, II, 607). După Drăganu, Dacor., VII, 216, din mag. élést „articol”. Pentru impozit, cf. Cercetări istorice, XIII, 140-3. Sec. XV, înv. – Der. ilișer (var. ilișar), s. m. (persoană care strînge impozitul). Vezi definitia »

crâstáș, crâstáșe, s.n. (reg.) unealtă de pescuit în formă de sac; crâsnic (v.). Vezi definitia »

MĂRGĂRITĂRÁȘ, mărgăritărașe, s. n. Mărgăritărel (1). – Mărgăritar + suf. -aș. Vezi definitia »