CANÉTĂ s. f. țeavă pe care se înfășoară firele în suveică. (< fr. canette) Vezi definitia »

BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se așază pe direcția nord-sud. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci, a-și pierde dreapta judecată, simțul măsurii. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Din fr. boussole. Vezi definitia »

bășică, bășici, s. f. 1. minge de fotbal. 2. fiolă aflată în dotarea agenților de circulație pentru măsurarea alcoolemiei conducătorilor auto. Vezi definitia »

LINIATÚRĂ s.f. Ansamblul liniilor (orizontale și verticale) imprimate pe caiete, pe registre etc. [Pron. -ni-a-. / cf. it. lineatura]. Vezi definitia »

IZOBUTÉNĂ s.f. Carbură etilenică, extrasă prin cracarea petrolului. [< isobutène]. Vezi definitia »