Definita cuvantului trânteală
TRÂNTEÁLĂ, trânteli, s. f. Acțiunea de a (se) trânti. ♦ (Fam.) Bătaie dată cuiva; scărmăneală, chelfăneală. – Trânti + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu trânteală
CANABÍNĂ s.f. Substanță rășinoasă extrasă din cânepa de India. [Cf. lat. cannabis – cânepă]. Vezi definitia »
LEOÁICĂ, leoaice, s. f. Femeia leului1. [Pr.: le-oai-] – Leu + suf. -oaică. Vezi definitia »
RECURÉNȚĂ, recurențe, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este recurent1; revenire. 2. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. – Din fr. récurrence. Vezi definitia »
HAMADRIÁDĂ, hamadriade, s. f. (În mitologia greacă) Fiecare dintre nimfele pădurii, care se nășteau și mureau odatăVezi nota cu arborii în care își aveau sălașul. [Pr.: -dri-a-] – Din fr. hamadryade. Vezi definitia »
ANAMNÉZĂ s. f. 1. (la Platon) explicare a cunoașterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară. 2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici. 3. totalitatea antecedentelor unei boli, obținute de medic prin interogarea bolnavului. (< fr. anamnèse, gr. anamnesis) Vezi definitia »