DEGENERESCÉNȚĂ s. f. 1. tendință de degenerare. ◊ modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (mat.) existența mai multor funcții proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator. (< fr. dégénérescence) Vezi definitia »

ȘAMBRÁNĂ s. f. cadru din tencuială, piatră etc. care mărginește o ușă sau o fereastră, în scop decorativ. (< fr. chambranle) Vezi definitia »

SINERÉZĂ, sinereze, s. f. Fenomen fonetic constând în fuziunea, într-un diftong ascendent, a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într-o semivocală. – Din fr. synérèse, lat. synaeresis. Vezi definitia »

RIVÁLTĂ, rivalte, s. f. Șir de becuri, de reflectoare care luminează (de la nivelul podelei) scena; p. ext. rampă. – Din it. ribalta. Vezi definitia »

TRIZAHARÍDĂ, trizaharide, s. f. Substanță organică din clasa hidraților de carbon, care are molecula formată din trei resturi de monozaharidă. – Din fr. trisaccharide. Vezi definitia »