Definita cuvantului trasor
TRASÓR, (1, 2, 3) trasoare, s. n., (4) trasori, s. m. 1. S. n. Unealtă formată dintr-un ac de oțel cu mâner de lemn, folosită pentru a indica pe o piesă metalică brută contururile suprafețelor de prelucrat; trasator (2). 2. S. n. Unealtă de oțel cu mâner de lemn, folosită în legătorii pentru trasarea liniilor pe marginea scoarțelor îmbrăcate în piele sau pe marginea pielii la cotoare și la colțurile trase în piele, precum și la călcarea falțului la legăturile în pânză. 3. S. n. Glonț, proiectil învelit într-un material fosforic, care se aprinde în clipa descărcării, descriind în aer o traiectorie luminoasă. 4. S. m. (Fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil, pe care îl însoțește peste tot, permițând recunoașterea și urmărirea acestuia într-un sistem. – Din fr. traceur.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu trasor
ÎNNOITÓR, -OÁRE, înnoitori, -oare, adj. Care înnoiește, inovează, regenerează; novator. [Pr.: -no-i-] – Înnoi + suf. -tor. Vezi definitia »
EJECTÓR, ejectoare, s. n. 1. Aparat care servește la evacuarea unui fluid dintr-un rezervor. 2. Dispozitiv la armele de vânătoare basculante, care, la deschiderea acestora, extrage și aruncă din țeavă tubul cartușului. 3. Dispozitiv folosit la casetofoane pentru scoaterea casetei din locașul ei. – Din fr. éjecteur. Vezi definitia »
COMPENSATÓR, -OÁRE I. adj. care compensează; compensativ, compensatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic care lucrează în vederea obținerii unei compensări de variație, de efort etc. 2. mașină electrică rotativă pentru îmbunătățirea factorului de putere în rețele de curent alternativ. 3. instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării. III. s. m. specialist autorizat să efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave. (< fr. compensateur) Vezi definitia »
INTERVIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care ia un interviu. (< intervieva + -tor) Vezi definitia »
COLUMBICULTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă cu columbicultura. (<fr. colombiculteur) Vezi definitia »