INTERIMÁT, interimate, s. n. Situația celui care exercită în mod provizoriu o funcție în locul titularului; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. – Din fr. intérimat. Vezi definitia »

MINORÁT s.n. (Rar) Situația unei persoane minore și durata acestei situații. [Cf. germ. Minorat]. Vezi definitia »

FUMÁT², -Ă, fumați, -te, adj. (Fam.; despre informații, știri) Răsuflat, știut; perimat. – V. fuma. Vezi definitia »

CONCITÁT, -Ă adj. (Liv.) Ațâțat, întărâtat, furios. [< lat. concitatus]. Vezi definitia »

SACADÁT, -Ă adj. cu întreruperi dese și scurte; intermitent. (< fr. saccadé) Vezi definitia »