Definita cuvantului turiță
TÚRIȚĂ, turițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turiță-mare = plantă erbacee cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene-aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază; scai-mărunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu turiță
ENCÍCLICĂ, enciclice, s. f. Circulară trimisă de papă tuturor catolicilor, care cuprinde directive oficiale în probleme religioase, etice, sociale sau politice. – Din fr. encyclique. Vezi definitia »
TETRAONÍDĂ, tetraonide, s. f. (La pl.) Familie de păsări galinacee reprezentată prin ieruncă; (și la sg.) pasăre din această familie. – Din fr. tétraonidés. Vezi definitia »
ȘÚRĂ2 s. f. v. șiră. Vezi definitia »
nóimă (nóime), s. f. – Sens, logică, bun-simț. – Mr. noimă, megl. noimă „semnal”. Ngr. νόημα (Cihac, II, 679; Gáldi 213), cf. alb. noimë. Sec. XVIII. Vezi definitia »
TURTIȘOÁRĂ, turtișoare, s. f. Diminutiv al lui turtă; turtită. – Turtă + suf. -ișoară. Vezi definitia »