Definita cuvantului turmă
TÚRMĂ, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună. 2. (Depr.) Mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine). 3. (În limbajul bisericesc) Mulțimea credincioșilor. – Lat. turma.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu turmă
CRÍZĂ, crize, s. f. 1. Manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate. ♦ Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă). 2. Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice. Criză de apendicită. ♦ Tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium. – Din fr. crise. Vezi definitia »
INSOLÉNȚĂ, insolențe, s. f. Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia. Vezi definitia »
OFICÍNĂ, oficine, s. f. (Livr.) Laborator al unei farmacii, al unei instituții de cercetări, etc. ♦ Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi. – Din lat. officina, fr. officine. Vezi definitia »
BÁTCĂ1, batce, s. f. (Reg.) Nicovală mică pe care cosașul își ascute coasa, bătând-o cu ciocanul. – Et. nec. Vezi definitia »
VICONTÉSĂ s.f. Soție sau fiică a unui viconte. [Cf. fr. vicomtesse]. Vezi definitia »