BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj. Care bocește. – Din boci + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

ELEVATÓR s.n. 1. Instalație pentru transportul materialelor pe verticală sau aproape pe verticală la o oarecare distanță; ascensor. 2. (Med.) Instrument pentru îndepărtarea din țesuturi a unor elemente dure. [Pl. -oare. / cf. fr. élévateur, germ. Elevator]. Vezi definitia »

TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor. Vezi definitia »

ciorobór s. n. – Larmă, hărmălaie, zarvă. – Var. ciorlu-morlu, ciorabora. Creație expresivă, ca tura-vura, hîr-mîr, etc., a căror intenție este de a reda ideea de dialog însuflețit și contradictoriu. Se folosește în Trans. de Vest. – Der. ciorobară, s. f. (coțofană; țigan); ciorobeală, s. f. (ceartă, încăierare, dispută); cioroboti, vb. (a sta de vorbă; a se poticni, a se clătina; a se ocupa de ceva), care este rezultatul unei contaminări cu roboti „a munci.” Cf. ciorovăi, ciorogar. Vezi definitia »

singuriór, -oáră, adj. (reg.) singurel. Vezi definitia »