potáș s. m. – Potasă, carbonat de potasiu. Germ. Pottasche. Înv., introdus în sec. XVIII, cînd se exportau mari cantități în Anglia și Olanda, sub formă de cenușă de stejar. Este dubletul lui potasă, s. f. din fr. potasse și al lui potasiu, s. m., din fr. potassium. Vezi definitia »

pártoș, -ă, adj. (reg.) fățarnic. Vezi definitia »

ZICĂLÁȘ, zicălași, s. m. (Reg.) Lăutar. – Zice + suf. -ălaș. Vezi definitia »

PRĂȘTIÁȘ, prăștiași, s. m. 1. (Înv. și pop.) Persoană care aruncă cu praștia (1). 2. (Reg.) Cal lăturaș. [Pr.: -ti-aș] – Praștie + suf. -aș. Vezi definitia »

MORĂRÁȘ, morărași, s. m. Diminutiv al lui morar; morărel. – Morar + suf. -aș. Vezi definitia »