UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătacire morală. 2.. Fig. Neființă, neant. – V. uita. Vezi definitia »

REVIZUÍRE s.f. 1. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. 2. (Jur.) Cale de atac introdusă pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, dovedită ca nelegală în baza unor probe descoperite ulterior. [< revizui]. Vezi definitia »

LEGĂNÁRE, legănări, s. f. Acțiunea de a (se) legăna și rezultatul ei; clătinare, balansare, legănătură. – V. legăna. Vezi definitia »

SMOLÍRE, smoliri, s. f. Acțiunea de a smoli și rezultatul ei; cătrănire. – V. smoli. Vezi definitia »

DEZONGULÁRE s.f. Căderea cutiei cornoase a copitei la animale. ♦ Desprinderea unghiei de pe falangele animalelor sacrificate. [După fr. désongler]. Vezi definitia »