RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. [Var.: (înv.) reclamațiúne, (pop.) lăcrămáție s. f.] – Din fr. réclamation. Vezi definitia »

ÎNCORPORÁȚIE s. f. 1. încorporare. 2. construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că în verb se include complementul, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus. (< fr. incorporation, lat. incorporatio) Vezi definitia »

RESURÉCȚIE s. f. reînviere; trezire, deșteptare. (< fr. résurrection, lat. resurrectio) Vezi definitia »

TEOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de prevestire în care ghicitorul ar fi inspirat de divinitate. (< ngr. theomantia) Vezi definitia »

AGROECOLOGÍE s. f. ramură a ecologiei care studiază influența factorilor de mediu abiotici asupra plantelor de cultură. (< agro- + ecologie) Vezi definitia »