Definita cuvantului triangulație
TRIANGULÁȚIE, triangulații, s. f. Ansamblu de operații geodezice care au ca scop stabilirea foarte precisă a coordonatelor unui număr de puncte de pe teren, prin intermediul unor triunghiuri ale căror vârfuri sunt aceste puncte. ♦ Rețea de triunghiuri stabilită pe teren, care constituie baza oricărei măsurători topografice. [Pr.: tri-an-] – Din fr. triangulation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu triangulație
CRICOIDOTOMÍE s. f. incizie a cartilajului cricoid. (< fr. cricoïdotomie) Vezi definitia »
MORTIFICÁȚIE, mortificatii, s. f. 1. Distrugere a unui țesut organic; necrozare. 2. (Rar) Chinuire, torturare; fig. (la pl.) neplăceri, vexațiuni. – Din fr. mortification. Vezi definitia »
TIFLOLOGÍE s.f. Ramură a defectologiei care se ocupă cu studiul orbilor. [Gen. -iei. / cf. it. tiflologia, fr. typhlologie < gr. typhlos – orb, logos – știință]. Vezi definitia »
PALEOZOOLOGÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază animalele fosile. (< fr. paleozoologie) Vezi definitia »
BRADICHINEZÍE s. f. încetinire a ritmului mișcărilor, fără o diminuare a activității motorii. (< fr. bradykinésie) Vezi definitia »