Definita cuvantului triumfa
TRIUMFÁ, triúmf, vb. I. Intranz. 1. A repurta o victorie strălucită, a birui în luptă. 2. Fig. A reuși, a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mândri, a jubila în urma unei victorii, a unui succes. [Pr.: tri-um-. – Prez. ind. și: triumfez] – Din lat. triumphare, fr. triompher.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu triumfa
scoifá, pers. 3 sg. scoifeáză, vb. I refl. (reg.; despre scânduri, lemne sau obiecte de lemn) a deveni concav, a se încovoia, a se deforma în lățime. Vezi definitia »
a-i crește ceafa expr. 1. a se îngrășa. 2. a prospera. 3. a parveni. Vezi definitia »
sofá (-ále), s. f. – Divan. – Mr. sufae. Tc. (arab.) sofa (Șeineanu, II, 324; Ronzevalle 112), cf. ngr. ροφᾶς, alb. sofa, bg., sb., it., fr. sofa. Vezi definitia »
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer. Vezi definitia »
DECOAFÁ vb. tr., refl. a(-și) despleti părul; a (se) ciufuli, a(-și) strica coafura. (< fr. décoiffer) Vezi definitia »