Definita cuvantului triumfător
TRIUMFĂTÓR, -OÁRE, triumfători, -oare, adj. Care triumfă; biruitor, învingător, victorios. ♦ Fig. Care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. [Pr.: tri-um-] – Din fr. triomphateur, lat. triumphator, -oris.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu triumfător
DETUNĂTÓR, -OÁRE, detunător, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. S. n. Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + suf. -ător. Vezi definitia »
BOTFÓR, botfori, s. m. (Reg.) Cizmă cu turetci tari și încrețite la gleznă. [Acc. și: bótfor] – Din rus. botfort. Vezi definitia »
MĂSURĂTÓR, -OÁRE, măsurători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Rar) Care măsoară; cu care se măsoară. 2. S. m. și f. Persoană care măsoară ceva; spec. lucrător care efectuează operații de măsurare. ◊ (Pop.) Măsurător de pământ = inginer hotarnic. 3. S. n. și f. Nume dat unor obiecte care servesc la măsurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a măsura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – Măsura + suf. -tor. Vezi definitia »
ACTIVIZATÓR, -OÁRE, activizatori, -oare, adj. Care activizează. – Activiza + suf. -tor. Vezi definitia »
PLIVITÓR, -OÁRE, plivitori, -oare, s. m. și f. Persoană care plivește. – Plivi + suf. -tor. Vezi definitia »