NĂTĂROÁICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Rar) (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică. Vezi definitia »

TELECOMÁNDĂ s. f. acționarea de la distanță a unor instalații; ansamblul mijloacelor folosite.  (< fr. télécommande) Vezi definitia »

împistritúră, împistritúri, s.f. (pop.) varietate de culori, ornament, podoabă, zugrăveală. Vezi definitia »

FILOZOFÁLĂ adj. piatră ~ = substanță despre care alchimiștii credeau că poate transforma toate metalele în aur; (fig.) descoperire, idee extraordinară. (< fr. philosophale) Vezi definitia »

puríță, puríțe, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee cu flori galbene și fructe achene; dentiță. 2. plantă erbacee denumită și: cârligioasă. Vezi definitia »