muhaia, muhaiale s. f. om lipsit de personalitate. Vezi definitia »

ÎNCUIÁ, încúi, vb. I. 1. Tranz. A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt etc. ♦ A reține pe cineva închis într-o încăpere. ♦ Refl. A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. ♦ Fig. (Fam.) A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) constipa. – Lat. incuncare. Vezi definitia »

WÍDIA s.f. Carbură de tungsten foarte dură, folosită la armarea pieselor supuse uzurii, în special a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. [Pron. vi-di-a. / < germ. Vidia, cf. wie Diamant – ca diamantul]. Vezi definitia »

ARCHIVU PENTRU FILOLOGIA ȘI ISTORIA, prima revistă periodică românească cu caracter științific. Editată lunar de Timofei Cipariu, la Blaj, între 1867-1872, cu întreruperi. Vezi definitia »

GODIÁ vb. intr. a vâsli cu o singură ramă așezată la pupă, făcând ca ambarcația să înainteze în zigzag. (< fr. godiller) Vezi definitia »