HIPERTONÍE s.f. 1. Hipertonicitate. 2. Creștere a tonicității unui organ sau țesut. [Gen. -iei. / < fr. hypertonie, cf. gr. hyper – peste, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

SONERÍE s.f. Instalație de semnalizare acustică compusă dintr-un electromagnet și un ciocănel care lovește într-un clopoțel; (p. ext.) sunet produs de clopoțel. [Gen. -iei. / < fr. sonnerie]. Vezi definitia »

COLIMÁȚIE s. f. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidența dintre axa lor optică și linia de vizare. (<fr. collimation, germ. Kolimation) Vezi definitia »

HISTERECTOMÍE s.f. (Med.) Extirpare chirurgicală a uterului. [Gen. -iei. / < fr. hystérectomie, cf. gr. hystera – uter, ektome – excizie]. Vezi definitia »

AEROTOPOGRAFÍE s. f. Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. [Pr.: a-e-] – Din engl. aerotopography. Vezi definitia »