CHILÍE, chilii, s. f. Odăiță din cuprinsul unei mănăstiri, în care locuiește un călugăr sau o călugăriță; p. ext. (fam.) cameră mică de locuit; cămăruță. – Din sl. kelija. Vezi definitia »

PATOFIZIOLOGÍE s.f. (Med.) Studiul disfuncțiilor organismului. [Gen. -iei. / < fr. pathophysiologie]. Vezi definitia »

RINOIATRÍE s.f. Terapie a afecțiunilor nazale. [Pron. -no-ia-. / < it. rinoiatria]. Vezi definitia »

BOSCĂRÍE, boscării, s. f. (Reg.) Scamatorie. ♦ Fig. Înșelătorie, pungășie. – Boscar + suf. -ie. Vezi definitia »

AMBÍȚIE s. f. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire. (< fr. ambition, lat. ambitio) Vezi definitia »