Definita cuvantului troiță
TRÓIȚĂ, troițe, s. f. Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment. ♦ Icoană, formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niște obloane, de cea din mijloc; triptic. [Acc. și: troíță. – Pr.: tro-i-] – Din sl. troica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu troiță
VIVANDIÉRĂ s. f. (în trecut) femeie care însoțea trupele pentru a vinde soldaților alimente și alte articole de consum. (< fr. vivandière) Vezi definitia »
chéță, chéțe, s.f. (reg.) instrument de pescuit făcut din sfoară cu plumbi. Vezi definitia »
pấlcă, pấlci, s.f. (reg.) oală mică (de o jumătate de litru). Vezi definitia »
AGHENTÚRĂ s.f. v. agentură. Vezi definitia »
BÚGLĂ bugle, s. f. Trompetă din piele care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de corn. ♦ (La pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat din alamă. – Din fr., engl. bugle. Vezi definitia »