INTRÚS, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se introduce undeva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun. (< fr. intrus, lat. intrusus) Vezi definitia »

HÚMUS s. n. Amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor. – Din fr., lat. humus, germ. Humus. Vezi definitia »

însús s.m. (înv.) cel prea înalt, cel mai de sus. Vezi definitia »

ANONYMUS (sec. 12), nume sub care este cunoscut notarul regelui ungur Béla III. Autor al cronicii „Gesta Hungarorum”, care atestă prezența românilor în Transilvania în vremea invaziei și stabilirii ungurilor în Pannonia și a expansiunii lor în teritoriile învecinate; el menționează și existența unor formațiuni politice în spațiul românesc, ai unor conducători, Menumorut, Glad și Gelu, au opus o rezistență puternică cuceririi ungare. Vezi definitia »

CÚMULUS s.m. Formație de nori groși de culoare albă, cu aspect de ghemotoace de vată, izolate, al căror contur se modifică neîncetat, care, apărând vara la înălțimi de peste 1000 m, prevestesc timpul frumos. [Pl. -uși. / < fr., lat. cumulus]. Vezi definitia »