Definita cuvantului troncănire
TRONCĂNÍRE, troncăniri, s. f. Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – V. troncăni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu troncănire
DEGIVRÁRE s.f. Acțiunea de a degivra și rezultatul ei; degivraj. [Var. dejivrare s.f. / < degivra]. Vezi definitia »
păsáre2 s.f. (înv.) casă; palat. Vezi definitia »
CONTRAPROPÚNERE s.f. Propunere făcută în opoziție cu altă propunere. [< contra- + propunere, după fr. contre-proposition]. Vezi definitia »
CANDOÁRE s. f. curățenie, puritate morală, nevinovăție. ◊ naivitate, ingenuitate, inocență. (< fr. candeur, lat. candor) Vezi definitia »
URCÁRE, urcări, s. f. Acțiunea de a (se) urca și rezultatul ei; urcat1. – V. urca. Vezi definitia »