BĂCÍT s. n. 1. Ocupația baciului. 2. Partea din produsele stânii care se dădea în trecut baciului drept remunerație. – Baci + suf. -it. Vezi definitia »

VORBÍT², -Ă, vorbiți, -te, adj. Care este exprimat prin cuvinte, rostit, exprimat, spus; p. ext. expus oral. ◊ Limba vorbită = limba întreținută obișnuit în viu grai, limbă uzuală. – V. vorbi. Vezi definitia »

art.nehotarit,feminin,forma arhaica una(cu semnul diacritic pe a),prezenta si in prez.in dialectul aroman(macedo-roman);scris corect ua ca in oua,doua,noua,voua etc.(posibil ca aceeasi cotractie sa duca in timp la formele incorecte actualmente oo,noo,voo;interesant Eminescu il echivala pe omega(elin) cu diftongul ua(a cu semn diacritic)) Vezi definitia »

ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. ~ (cca. 1879, termen creat de publicistul german W. Marr) [Das große Wörterbuch der deutschen Sprache] Vezi definitia »

STOCÍT, -Ă, stociți, -te, adj. (Reg.; despre organe ale corpului omenesc) Care s-a golit de lichidul pe care îl conține; fig. stors de vlagă, secătuit, sleit. – V. stoci. Vezi definitia »