ÎNCETIȘÓR adv. Diminutiv al lui încet; încetinel (2). ♦ (Substantivat; în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu încetișorul = (a lua pe cineva sau a o lua) cu blândețe, cu tact, cu binișorul. – Încet + suf. -ișor. Vezi definitia »

SILENȚIATÓR, silențiatoare, s. n. (La motoarele cu explozie) Amortizor de zgomot. [Pr.: -ți-a-] – Din it. silenziatore. Vezi definitia »

ZĂNGĂNITÓR, -OÁRE, zăngănitori, -oare adj. Care zăngănește; zornăitor. [Var.: zinghenitór, -oáre, zângănitór, -oáre adj.] – Zăngăni + suf. -tor. Vezi definitia »

INCRIMINATÓR, -OÁRE, incriminatori, -oare, adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Var.: încriminatór, -oáre adj.] – Incrimina + suf. -tor. Vezi definitia »

RADIORECEPTÓR s.n. Aparat cu care se recepționează emisiunile radiofonice. [Cf. fr. radiorécepteur]. Vezi definitia »