orbálț (orbálțuri), s. n. – 1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – Var. (Banat) orbanț. Mag. orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Trans. și Bucov. – Der. orbalțit, adj. (umflat de erizipel). Vezi definitia »

SOLONÉȚ, solonețuri, s. n. Grup de soluri caracterizate printr-un bogat conținut de sodiu și o fertilitate naturală foarte scăzută. – Din rus. soloneț. Vezi definitia »

DEZVẮȚ s. n. Faptul de a (se) dezvăța; dezobișnuire. – Din dezvăța (derivat regresiv). Vezi definitia »

BISTREȚ, com. în jud. Dolj, pe malul L. Bistreț; 5.204 loc. (1991). Cherhana. Două așezări getice (sec. 6 î. Hr.) și mare castru roman de pămînt, situat pe malul Dunării (sec. 2-3). Vezi definitia »

văsuléț s. n. pl. văsuléțe Vezi definitia »