ARCÚȘ, arcușuri, s. n. Vergea de lemn între capetele căreia se întind fire de păr de cal și cu care se cântă la instrumente cu coarde. – Din arc + suf. -uș. Vezi definitia »

ȘTIUBEIÁȘ, știubeiașe, s. n. Diminutiv al lui știubei. [Pr.: -be-iaș] – Știubei + suf. -aș. Vezi definitia »

GHILÓȘ, ghiloșuri, s. n. V. ghioș. Vezi definitia »

marș (márșuri), s. n. – Mers. Fr. marche. Cf. marș, interj. (hai, înainte; afară), din fr. marche, se întrebuințează ca ordin pentru soldați sau pentru cîini, cf. Graur, BL, VI, 155. – Comp. marșrută, s. f. (rută, itinerar), din germ. Marschrute, cf. rus. maršrut; mărșălui, vb. (a merge în marș), după germ. marschieren, rus. marširovati. Vezi definitia »

CÂRMÍȘ s. n. (Pop.) Cârmire, cotire. – Din cârmi + suf. -iș. Vezi definitia »