MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie și în masă; a masacra, a extermina. ◊ Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ♦ (Înv. și reg.) A tăia în bucăți; a sfârteca, a ciopârți. – Din măcelar. Vezi definitia »

CATARI (‹ gr. katharós „curat”) s. m. pl. Adepții unei erezii din sec. 11-13, răspîndită în Europa apuseană (în special în Italia, Flandra, S Franței), cu precădere în rîndurile meseriașilor și țăranilor. Condamnau lumea materială, considerată ca o creație a diavolului, chemînd la o viață castă și austeră în vederea unirii cu Dumnezeu. Învățătura lor a stat la baza ereziei albigenzilor. Vezi definitia »

GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar. Vezi definitia »

BURI (‹ fr., engl.) s. m. pl. Afrikaanderi. Vezi definitia »

trăscărí, trăscărésc, vb. IV (reg.) 1. a tresări în somn. 2. a se zbate, a se chinui. 3. a se îneca mâncând. 4. a sări înapoi. 5. a (se) hodorogi. Vezi definitia »